Balada lui Boc cel Mic

boc1
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc
plânge şi suspină o bătrână mică,
care are fiul cât un puştiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit
a plecat de-acasă şi n-a mai venit.
Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi: – Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.
Sun din Capitală, voi fi premier,
m-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

– Ce spui tu, străine? Emil e departe,
cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am crezut că-i glumă, dar era să mor.
L-am văzut aseară la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu!
Lasă-mă cu Zeus, findcă omul chel
se joacă cu tine cum do­reşte el.
Te-a numit pe tine după Stolojan.
Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan!
Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş:
după tine vine Leana lu’ Cocoş.
Dute la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’ să te-ntorci la Cluj!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: